de unde si de ce vin necazurile?

Sunt o fire intrebacioasa si am crescut auzind ca nu am voie sa il intreb pe Dumnezeu de ce mi se intampla aia sau aia? De unde imi vin necazurile? De la X, Y, cumva isi baga dracul coada sa imi faca viata amara, eu trebuie cu lupt cu el? Duhurile rele imi pun piedica si ... de asta apar tot felul de necazuri? Sau cumva sunt chiar trimise de Dumnezeu?
Am citit cartea Iov in disperare, ma regasesc in intrebarile lui insa eu ma simteam atata de pacatoasa intrebandu-l cate ceva ... pana am descoperit ca nu e pacat sa intrebi, pana am descoperit ca David - omul dupa inima lui Dumnezeu a fost tot asa intrebacios ca si mine. Dumnezeu nu vreau un soi de respect distant, un soi de imi tin gura ca sa beneficiez de pe urma Ta si, El vrea sa fim prieteni, m-a adoptat, ii sunt fiica - deci pot sa il intreb ce vreau eu, cand vreau eu ...
Si L-am intrebat ... "Doamne, necazurile astea ce par ca nu se mai termina de unde vin? De la cei din jur, din cauza mea - ca si consecinte a ceea ce fac si spun, de la Satana sau ... le trimiti Tu?" M-a pus sa fac deosebire intre ispita si necaz, incercare ... si mi-a spus ca da, El ingaduie necazurile pentru ca lucreaza la rabdarea si credinta mea (Iacov 1:1-4).... Wow.
Adica, nu e si asa grea viata asta ca trebuie sa mai si ingadui sau trimiti Tu ceva? Pana si Tu imi pui bete in toate? Ce fel de dragoste e asta? Lucrez cu atata sarguinta sa imi fac ziduri de aparare, sa imi gasesc punctele tari, sa ma focalizez pe ele, sa cresc in ochii mei si al altora si apari Tu si maturi tot ... ca si cum ar fi un castel de paie ce zboara la prima adiere de vant ....
In Evrei 12: 5 si 6 gasesc scris: "Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: "Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste."
Adica pentru ca ma iubesti lasi necazurile sa vina peste mine? M-ai provocat sa ma gandesc la parintii mei, la pedepsele ce le-am primit si daca a fost corect si daca ma iubeau cand mi le-au aplicat. Pai normal ca ma iubeau, nu puteau sa ma lase sa cresc asa de capul meu ....
Daca vin necazuri, incercari in viata mea e pentru ca Tu ma iubesti si lucrezi in viata mea, e pentru ca Tu vrei sa ma schimbi? Dar ... nu s-ar putea schimbari fara durere? Se pare ca nu. Singurii stimuli ce ma obliga, forteaza la schimbare sunt cei ai durerii.
Deci ... nu esti un soi de tiran celest ce se bucura vazandu-ma plangand, vazandu-ma suferind, ... efectiv luptand cu ce pare mai bun in mine. Si acel bun al meu e cladit in ani de zile, talente in care am investit pasiune, daruire ... Tu mi le darami in miliarde de bucatale ... pentru ca vrei ceva mai bun pentru mine. Tu nu ma vrei ascunsa dupa ce cred eu ca e bine ... ci stii ca eu cu adevarat sunt altfel si atunci ... e nevoie de demolare iar in proces e nevoie de baros, cateodata picamar ... facut curat si cladit ceea ce Tu stii ca e bun, ceea ce Tu vrei sa cresti ... iar eu lupt cu Tine crezand ca imi stiu eu rostul si punctele tari ... Punctele mele tari le-am creat pentru a face impresie, pentru a fi stapana pe mine, pentru a iesi in evidenta prin ele, le-am perfectionat ....
Insa... Tu nu esti de acord cu ele si ... le darami ...
Doamne, dar nu Ti-i mila? Sunt ani de truda, ani de tenacitate pusi in zidirea acestor talente, abilitati. Ba da, Ti-e mila ...insa ma vrei schimbata pentru ca ele duc la distrugerea mea, Tu ma iubesti mai mult decat orice si nu ma vrei distrusa, iti pasa prea mult de mine ca sa ma lasi sa ma ascund in sertare ... iar suferinta pare atata de mare, pentru ca ascunzandu-ma dupa ceea ce mi-am cladit am preluat eu controlul, am devenit un soi de robot, un soi de propriu stapan si ... cand intervii Tu ... iei controlul vietii mele, faci curat, darami, cioplesti, tai, cosi, scoti afara comorile mele si le arunci la gunoi, le arzi ... iar eu sufar dupa independenta, dupa fraiele ce imi sunt luate ...
Insa simt ca ma iei in brate si ma dor toate madularele, imi ungi ranile cu alifie, le legi, stai langa mine si imi pui comprese cand simt ca mor ... si imi spui mereu cat de mult ma iubesti, cat de mult vrei sa fiu ceea ce Tu intentionezi pentru mine ... si imi place ce spui dar ... chiar trebuia atata suferinta? Da, din dragoste pentru mine faci asta.
Am luat bataie cand eram mica pentru ca baietoasa fiind ... imi placea bataia si stiam sa o si aplic cui trebuia, uneori si cui nu se dadea din calea mea ... mama voia sa aibe o fata si trei baieti, nu patru baieti. Voia sa port fuste si pantofi cu tocuri, nu adidasi cat mai botosi si pantaloni ce se taraie (si acum imi place sa ii port), haine ce stau pe mine nu din alea ce atarna, sa merg drept, nu gheboasa si cu gesturi de baieti - am luat-o pe cocoasa pana am invatat, dar am devenit fata nu pseudobaiat, nu cu tulburari de comportament si de personalitate ca sa ajung sa imi doresc sa fiu baiat cand de fapt sunt fata si sa mai dau si bani grei sa devin baiat.
Mi s-au aplicat pedepse ce au durut atunci, a durut, uneori chiar foarte tare cand vezi pantalonii preferati taiati si cusuti "cum trebuie" sau adidasii pe foc si in locul lor niste pantofi "de fata" si pantaloni la dunga sau fuste, dar sunt atata de multumitoare pentru asta acum.
Asa ca, Doamne multumesc pentru ca ma vrei fara tulburari de personalitate si comportament si numai aplicandu-mi-se pedepse ma schimb ... fa Tu ce stii, ma las schimbata, modelata si ... stiu ca va durea, voi plange, ma voi razboi cu Tine, ... Te rog nu ma lasa cum imi trece mie prin cap. Vreau sa devin ceea ce vrei Tu, asa cum ai intentionat Tu sa fiu pentru ca stiu ca ma iubesti mai mult decat parintii mei si vrei sa ma vezi implinita, fericita, intreaga si intreaga a TA.
Sunt aici, la dispozitia Ta!!!

imi place de El

"Dimineata, Isus statea pe tarm; dar ucenicii nu stiau ca este Isus. "Copii", le-a zis Isus, "aveti ceva de mancare?" Ei i-au raspuns: "Nu". El le-a zis: "Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi." Au aruncat-o deci, si n'o mai puteau trage de multimea pestilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: "Este Domnul!" Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a incins, caci era desbracat, si s-a aruncat in mare. Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragand mreaja cu pesti, pentruca nu erau departe de tarm decat ca la doua sute de coti. Cand s-au pogorat pe tarm au vazut acolo jaratic de carbuni, peste pus deasupra si pane. Isus le-a zis: "Aduceti din pestii, pe cari i-ati prins acum." Simon Petru s-a suit in corabioara, si a tras mreaja la tarm, plina cu o suta cincizeci si trei de pesti mari: si, macar ca erau atatia, nu s-a rupt mreaja. "Veniti de pranziti," le-a zis Isus. Si nici unul din ucenici nu cuteza sa-l intrebe: "Cine esti?" caci stiau ca este Domnul." Ioan 21: 4 - 12
Multa vreme mi-a fost teama de Isus, era ca un soi de VIP, ucenicii erau garda de corp si ... nu te puteai apropia El iar eu, .... cu atat mai putin. Apoi, ... daca tot era atata de superior, de maret ... nici nu m-a mai interesat pentru ca nu aveam cum sa ajung sa vorbesc cu El, sa stau la masa cu El ....
Dar ... citind evangheliile, mi s-a deschis mintea. Cine a spus de Isus ca a venit ca un soi de VIP? Statea cu vamesii, curvele erau pe langa el, leprosii, intr-un cuvant scursurile societatii. Fariseii erau intrigati de tot acest convoi deloc atragator, era un soi de lider al paturii unde nu vrei sa ajungi, cu toate ca si-ar fi dorit sa il cunoasca, sa stea la povesti cu El si cand mai aparea cate o indracita in gasca ... se invineteau de manie ...
Insa in textul de aici, Isus e atat de plin de sensibilitate ... Dupa inviere, ucenicii deja il vazusera, se intalnisera cu El, stiau ca e viu insa erau la pescuit - viata isi urma cursul .... Si dupa o noapte in care parca pestii erau plecati in Hawai, in concediu, erau franti de oboseala. Dupa trei ani de umblat cu Isus, dupa rastignire, dupa inviere fiecare isi vedea de gandurile lui, fiecare avea ce gandi ... iar noaptea asta ... isi mai gandeau gandurile ... interactionand din cand in cand ... pe de o parte era bine ca pestii erau in concediu, pe de alta, familiile asteptau ceva mancare in zori ....
Pe fondul unui rasarit extraordinar - cred eu - pe care ei nici nu il observa pentru ca erau grabiti sa isi stranga mrejele ca sa plece acasa ... dezamagiti de ei, de faptul ca parca erau amatori, dupa trei ani ... oare isi uitasera rostul? ...
Ii intreaba insa Unul de pe mal: "Copii, ati prins ceva?" Banuiesc ca Petru isi sterge ochii, ii era somn, e drept insa ... cine ii ia drept copiii? Ioan, era langa el - cumva ii placea de tanarul asta, avea ceva ce el nu avea - un fel de sensibilitate - si ii spune: "Este Domnul". Petru ar fi vrut sa se crape pamantul, se vazuse cu Isus, isi amintea fiecare detaliu al ultimelor zile, apoi zilele cand a plans cu disperare, zilele in care si-a vazut curajul de doi bani, isi imagina tot felul de scenarii, ... asa ca isi ia haina, se arunca in mare si cred ca spera ca Isus va pleca .... dar, nu e asa. El s-a apucat sa faca focul, acolo pe plaja, acolo ....
Isus, dupa inviere nu a disparut intr-o ceata mistico-religioasa, nu i-a lasat pe ucenici in ceata, nu a aparut in nici o lampa a lui Aladin sau a altcuiva, ci a aparut in carne si oase, cu ranile ca dovezi ca e El ... a aparut sa nu il lase pe Petru in depresia in care se scalda, pe Ioan nemangaiat ca cel pe care il iubea a murit si disparut ... pe femeile care au inteles harul intr-o stare de confuzie totala.
A venit dupa inviere si s-a aratat ucenicilor, celor apropiati, multora ... pentru a nu lasa impresia de vrajitor mistic, a venit sa il imputerniceasca pe Petru, sa ii spuna lui Ioan menirea ... sa spuna ucenicilor ce sa faca, sa imi spuna mie care imi e rostul ...
Nu a lasat lucrurile in ceata, nu a lasat loc de indoieli, a confruntat indoielile, a mancat cu ucenicii, le-a pregatit micul dejun pe malul marii, a discutat face-to-face cu ei si uneori ... cu toti deodata ...
Imi place de El ca a tratat oamenii personal. Nu a plecat lasandu-l pe energicul Petru aruncat in propria temnita, nu ni se spune toata discutia dintre ei doi insa ... dupa discutia asta aflam de un alt Petru, un Petru ce isi da viata pentru Invatatorul Lui, un Petru pentru care evanghelia insemna viata, insemna Dumnezeu. Insa nu un Dumnezeu de departe, mult prea departe, ci unul caruia ii pasa de depresii, de mic dejun, de hrana familiilor lor, de framantarile care nu indraznesti sa le spui nimanui...
Ma regasesc in impulsivitatea lui Petru, uneori si in frica de moarte o barbara insa ... discutia de pe malul marii este preferata mea ... speranta de viata, iertarea ... vindecare sufletului nu se produce pe scena, cu public ci are loc deoparte cu sau fara rasarit superb si valuri ce se sparg de tarm ... iertarea, vindecare, rezolvarea trecutului se face intre mine si Dumnezeu, doar noi doi, discutand, lasandu-l pe El sa intre in fiecare coltisor al fiintei mele si ... facand vindecari ca sa imi redea viata, speranta, iertare, o inima noua, o viata nou si inca una vesnica ...
Imi place de Isus ca n-a plecat lasandu-l pe ucenicul meu preferat, Petru zbatandu-se in indoiala, in resentimente ... nu i-a lasat pe ucenici dezamagiti, ... nu a disparut. Si, dupa inaltare le-a trimis Duhul Sfant si ei au plecat in toata lumea ducand vestea buna - evanghelia, ducand cu ei vestea iertarii, a iubirii ...
Doamne, pe malul marii sunt. Si te rog sa faci Tu vindecare in mine, suntem noi doi fata in fata, vindecandu-mi indoileile oferindu-mi iertarea, oferindu-mi speranta de viata ... schimbandu-mi destinul, schimbandu-mi perspectiva despre Tine, despre Dumnezeu ...
Imi place de Tine ...