dar nedorit insa atata de bun

O mare placere era sa calatoresc cu trenul sau masina si sa las toate geamurile deschise, sa las curentul sa treaca prin mine, sa simt mirosul de fan cosit, de mere coapte, de iarba verde, de ploaie ... sa las vantul sa imi biciuiasca fata, era superb pana m-am trezit in plina noapte plangand de durere de urechi si ... da-i cu calmante si nu merge, si da-i cu antibiotice si mai grav si mai grav ... ca nici unul nu-si mai facea efectul. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus la doctor si a trebuit sa ii spun ce am facut, sa las specialistii sa imi verifice urechile, gatul, nasul si ... sa suport consecintele.
Dar, durerea e un dar nedorit insa atata de pretios. Ma enervez pe cineva si ii zic cateva sau ii fac ceva sau ii arunc o privire de ii ingheata sangele in vene. BOOOOOM nu ma mai simt bine, incep sa ma intreb: nu cumva am fost prea dura, nu cumva am exagerat, nu cumva am facut cealalta persoana sa se simta prost? Incep sa framant problema si daca realizez ca am dat-o in bara incep sa ma simt vinovata ca nu m-am stapanit, ca n-am tacut, ca ....
Sunt uimita de darurile cu care vin in lumea asta, pe langa cel al durerii e si cel al vinovatiei, oarecum cred ca sunt la pachet. Uneori trec peste niste incidente si ma trezesc ca ma doare stomacul, capul sau nu stiu ce os si incep sa intru in alerta ... realizand ca de fapt e o greseala, un pacat.
Imi place asemanarea pacatului cu o celula canceroasa. Pare nesemnificativa o minciuna alba - adica una pe jumatate adevar, jumatate minciuna, o barfa adevarata - doar informare detaliata despre cineva, o jignire asa numa cat sa atinga unde doare pe celalalt si ... mai ales cand trebuie. Insa adunate celule astea declanseaza o deteriorare a mea greu de tinut in frau.
Incep sa gasesc scuze, incep sa ma ascund si mai ciudat e ca incercand sa ascund ceva uneori spun cu voce tare cand si chiar cui nu trebuie sa auda. Sistemul imunitar si protector al nostru - constiinta si incontientul isi fac treaba oricat de mult incerc eu sa le tin in frau. Vreau sa nu mai stiu nici eu de ce am facut oricat de mare sau mica ar fi vina, uneori bravez cu o atitudine de indiferenta, unoeri de amnezie nesimtita si fug de Dumnezeu, de oameni, de mine ....
Nu ma mai inteleg, nu mai inteleg pe nimeni, ma uit in jur si nu vad pe nimeni ... ma apuca jalea de mandria ranita, nu realizez ca sunt ca un strut cu capul in nisip ascunzandu-ma si in acelasi timp intreband unde e Dumnezeu, unde sunt ceilalti si de ce sunt singura. Nu vreau sa realizez ca de fapt eu fug si nu ceilalti ...
Realizez ce am facut si durerea musca ingrozitor in mine, imi pare rau si ma lupt cu orgoliul, cu mandria, cu statutul, cu morile de vant .... insa nu mai pot, si-mi pare rau ... vad in sfarsit ca pacatul meu a rupt relatia cu Dumnezeu, cu ceilalti ... parca si cu mine, cu inima mea ...
Mi-i jena sa vin inaintea Lui Dumnezeu spunandu-i ca iar am dat-o in bara, as face cu placere matanii si m-as autopedepsi insa ... nu asa am parte de iertare in partea Lui Dumnezeu. Prin sangele Lui Isus Hristos pe crucea de pe Golgota imediat dupa marturisire primesc iertarea, relatia e refacuta, restaurata, sunt din nou in prezenta Lui Dumnezeu fara sa ma auto mutilez eu cu cine stie ce metode ...
Si durerile alea ciudate dispar ca prin farmec si zambetul infloreste si Il vad pe Dumnezeu, ii vad pe ceilalti, ma regasesc ... am scos capul din nisp si e iar soare, e iar senin ....
Multa vreme am crezut ca odata cu iertarea se duc si consecintele greselilor mele, nu trebuie sa mai sufar nici o repercursiune ... insa ma uit la David, la ce s-a intamplat dupa scena cu Batseba - si-a cerut iertare, a fost numit om dupa inima Lui Dumnezeu insa ... casa lui a devenit una cu incest, rascoale, crime, ura, manie .... sau la Moise, numit prietenul Lui Dumnezeu a avut un moment cand nu a ascultat, un moment si l-a costat neintrarea in Canaan - dupa atatia ani de umblare in desert ....
Doamne, nu-mi place durerea, nu-mi place deloc .... nici sentimentul de vinovatie ce face zambetul sa dispara, ce face inima trista, mahnita si intreg organismul sa tresara la orice zgomot, privire .... dar sunt senzorii pusi de Tine in mine, senzori ce ma ajuta sa realizez ca iar fug de Tine mancand pamantul, ca relatia cu Tine e rupta, ca sunt in pericol, ca nu sunt bine .... ca pacea dupa care tanjesc e la ani lumina departare .... dar multumesc pentru sistemul de alarma scris in ADN-ul meu, multumesc pentru durere, pentru sentimentul de vinovatie, multumesc ca pot veni la Tine oricand, ca oricare mi-ar fi starea sunt acceptata, iertata, relatia cu Tine restaurata si ... multumesc si pentru ca ai ales sa lasi consecintele sa le suport ca sa imi linisteasca accesele de manie, ca si semne de aducere aminte ca ... daca nu-mi tin gura, nu ma potolesc urmeaza desertul, urmeaza boala, plansul, tristetea, ....
Multumesc pentru aceste daruri Doamne!

dauneaza grav sanatatii

"Nu vreau sa te vad suferind din nou si mai grav plecand acum la plimbare, savurand o inghetata si un suc rece pe o terasa, vreau sa stai in casa, departe de tentatii si ... ai grija." Am zambit doctorului. A uitat cum e sa fii tanar? Insa ... nu mi-am permis nici o placere pentru ca a doua zi ma intorceam pe mana lui si ... deja mi se acrise de spital, antibiotice iar amigdalele refuzau sa se lase induplecate sa ia o forma mai aproape de normal.
Am ascultat atunci pentru ca doctorului chiar ii pasa si era ingrijorat de starea mea, de nebunia ce o provocau amigdalele mele explodate.
Cand amigdalele au fost imune la modul babesc de tratare sau la antibiotice, am fost la doctor si am ascultat cu strictete ce a spus el. Cand computerul face ce stie el si nu asculta de mine, sun pe cel ce stie modul de gandire al computerului ca sa imi spuna unde si cum sa actionez. Cand o masina refuza sa porneasca intervine mecanicul auto - doctorul de masini, daca nu se gaseste problema se merge pana la "creatorul" masinii pentru aflarea si rezolvarea problemei.
Ascult cu strictete de doctor, de computeristi, de mecanicii auto, de cei de la gaz, apa, electricitate, profesori si mai stiu eu pe cine. Dar, refuz sau prefer sa nu ascult de parinti, prieteni, ca sa nu mai vorbesc de Dumnezeu.
Am un set de reguli ce trebuie sa le respect ca sa traiesc in pace, in liniste, sa am sanatate insa ... prefer filisofia noastra moderna, decalogul e atata de vechi, ii pun la indoila corectitudinea, apoi traducerea, apoi ... e doar pentru poporul Israel si toate astea ... numai sa nu ascult.
Ma distreaza lupta pentru egalitatea intre sexe - drepturi egale. Da, suntem egali in fata lui Dumnezeu insa avem roluri diferite unii de altii. Iubeste-l pe Dumnezeu, raporteaza-te la autoritate, nu te crede buricul pamantului ca nu esti - eeeehe ... cred ideea maimutei evoluate, a celebrei moluste, teoria Big Bang-ului ... numai sa scap de autoritate, sa scap de cineva la care sa ne raportez. Acest Cineva e vinovat numai de dezastre, numai de boala ce ne macina trupurile, numai cand lucrurile nu merg cum visez eu  ...
Sa nu mananci carne de porc e data evreilor si din cauza conditiilor vremii insa ii ferea de trichina, ii ferea de bolile coronariene ale iimii, de tensiune ridicata.
Dar ... ma uit la tutun, distruge plamanii celula cu celula si cu toate anunturile: "Tutunul dauneaza grav sanatatii", de fumeaza pe rupte. Drogurile, o alta modalitate de distrugere din ce in ce mai aproape de legalizare ...
Nu pofti nevasta aproapelui, castitate pentru casatorie ... deja e prea vechi pentru a mai fi discutat. Si totusi legea ramane, iar consecintele se vad: raspandirea cu SIDA, boli venerice cu sau fara remediu, traume fizice, psihice, emotionale... traume ce duc la sinucidere, copiii dezechilibrati emotional al caror parinti traiesc "carpe diem".
Cazurile de familii monoparentale sunt ca si numar cam la fel cu cele cu ambii parinti, am devenit obisnuiti cu ele. Nu ne mai punem problema dezechilibrelor sufletesti, emotionale ale celor crescuti intr-o familie monoparentala. Avem specialisti care sa ii trateze, ii platim sa ii faca cat de cat echilibrati, preferam sa platim pentru efectele alegerilor noastre si sa nu prevenim aceasta maladie - nu ne putem educa simturile, actiunile ...
Prin adolescenta am vrut si eu sa infiez un copil iar parintii mi-au spus ca legea nu imi da voie, le-am cerut explicatii si mi-au spus ca pot avea o conditie materiala buna, o slujba buna insa nu pot de una singura sa ii ofer un mediu echilibrat unui copil. Oooo, adica nu as putea fi in stare sa educ si sa cresc un copil? Nu e vorba numai de asta, emotional e nevoie de gingasie si autoritate, de dragostea ambilor parinti - fiecare aducandu-si aportul in viata unui copil.  Da, sunt familii unde numai mediu echilibrat nu e si parca mai bine ar apuca fiecare pe drumul lui ... dar e normal asa?
Si astea sunt "pacate mari si vizibile" dar ce fac cu cele nevazute? Ce fac cu mandria, lacomia, critica oricui, oricand si oriunde, nemultumirea, avariatia, meschinaria? Pot sa imi pun masca si sa pozez perfect insa ce fac cu ceea ce roade interiorul? Ce tratament sa iau contra pacatelor ce imi daunaeaza sanatatii? Doze clare si precise de ascultare si iubire. Atata?
Augustin are o vorba atata de prost inteleasa in ziua de azi: "Iubeste si fa ce vrei". Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei. Perspectiva se schimba. Iubindu-l pe El, ma iubesc pe mine si ii iubesc pe cei de langa mine si ... fac ce vreau, adica caut binele meu, al celor de langa mine, le doresc sanatate fizica, emotionala, psihica, sufleteasca si la fel imi doresc si mine.
Cum sa spun ca ma iubesc cand pentru o placere de cateva clipe, cateva ceasuri sau zile accept sa platesc cu SIDA, alte boli venerice, cancer cervical sau ... mai tiu eu de care. Cum sa ma apuc de fumat distrugandu-ma, cand ma iubesc? Cum sa ma apuc sa ma droghez sau sa devin alcoolica cand ma iubesc si ii iubesc pe cei de langa mine?
Iubirea, cea pe care o invat de la Dumnezeu nu ma distruge, nu ma invata autodistrugerea ....
Dragostea ce o invat de la cel e e insasi Dragoste nu dauneaza grav sanatatii, cealalta dragoste afisata pe toate gardurile, oriunde si oricand ostentativ, lasciv si degradant aia ma distruge si vine de la Tatal Minciunii - Diavolul in persoana.
Neascultatea de Dumnezeu dauneaza grav sanatatii.
Pacatul dauneaza grav sanatatii.
Ignorarea lui Dumnezeu si sfidarea legilor lui dauneaza grav sanatatii oricat de tentante si de atractive i-ar fi ofertele.
Da, suna depasite, sunt considerate invechite aceste reguli, legi de viata. Demodate dar atat de valabile, atat de sanatoase din toate punctele de vedere. Respectarea lor imi aduce sanatate, imi ofera protectie, echilibru, pace.
Doamne, prefer sa fiu depasita, demodata, labila, nestiutoare in ce priveste lumea ascunsa a placerilor. Vreau sa ascult, sa stau sub umbrela Ta, sa stau sub aripa Ta pentru ca aici am liniste, am pace, sunt iubita, protejata pentru ca am inteles ca PACATUL DAUNEAZA GRAV SANATATII.

semne de dragoste in timp de iarna

oricui, oriunde si pentru orice

In 25 decembrie s-au implinit 20 de ani de la executarea sotilor Ceausescu, am revazut-o insa nu toata si ... cred ca asta pentru ca am realizat o data in plus de brutalitatea scenei. Insa altceva m-a socat din comentariile faptelor si scenelor. Sotii Ceausescu au gresit, amandoi crescusera in familii sarace si pentru cheltuielile imense cu garderoba, case, tablouri ai alte chestii se gasesc scuze. Ea nu era o femeie frumoasa si pentru asta nici o alta femeie nu trebuia sa fie mai bine imbracata decat ea, nimeni nu trebuia sa aibe haine ca a ei, titluri si privilegii. Dar, ... era complexata tovarasa, de asta a actionat asa.
Citesc despre viata lor franturi, despre ideologia lor, despre egalitate, fraternitate, despre ideea de bun comun insa asta inseamna ca altul ce are mai mult e rau, trebuie sa traiasca ca mine sau eu sa traiesc ca el ca sa ajungem egali, daca nu se poate e rau, trebuie exterminat, trebuie ajutat sa nu o mai duca bine. Imi place sa-i provoc pe cei ce au prins acele vremuri sa vorbeasca despre vremurile apuse. Unii sunt inca trup si suflet in acea vreme a egalitatii, a unei vieti in care fiecare aveam cate ceva, in care nu existau bogati si saraci (mare minciuna), toti trebuiau sa creada la fel, adica ca nu exista Dumnezeu sau daca e, e unul departe, religia era opiu adica drog si nu era bine sa fii drogat, erai dusmanul poporului.
Ma ingrozesc povestile celor ce erau chemati la "o discutie" si lasati intr-o camera draguta sa astepte 10-20-30 minute sau mai mult, depinde cat vorbise sau cat de multi dusmanu suspusi sau invidiosi avea si ... in acea camera nu mai venea nimeni, i se dadea omului o scuza ca X cu care trebuia sa vorbeasca e ocupat si ... in cateva luni persoana descoperea ca are cancer, ca are leucemie, ca viata ii atarna de un fir de par, .... scurt si repede murea. Acea camera draguta era camera cu radiatii ...
Cum sa acuzi sistemul ca te-a tratat urat, nu erai persecutat, deloc ... erai radiat, distrus, redus la tacere ....
Dar, ... erai dusmanul poporului, iti permiteai sa crezi in Dumnezeu, nu voiai sa iti fii propriul Dumnezeu, nu voiai sa recunosti de mama, tata si Dumnezeu pe dragii nostri conducatori si pe deasupra mai aveai si prieteni, rude, relatii in occident. Trebuia, era necesar sa dispari in puscarie, in camere dragute, la canal.
Si ce aud acum dupa 20 de ani? Au gresit, datorita sistemului au actionat asa, apoi se apeleaza la mediul familial, la orice ... nu ... sus si raspicat e pacat, e pacat sa urasti, pacat sa ucizi, pacat sa traiesti in adulter, pacat sa nu recunosti ca esti creatie si ai un Creator, ... PACAT.
Dex-ul defineste pacatul ca greseala, vina.
S-a incercat anihilarea sentimentului de vinovatie, s-a incercat inducerea ideii de propriu Dumnezeu, de reducere a ideii de vina, de gasire de scuze pentru orice. Homosexualitatea, lesbianismul, prostitutia, adulterul, curvia sunt considerate impliniri ale instinctelor animalice din noi. Ne credem animale pentru a ne gasi scuze, pentru a ne omora si ultimul dram de constiinta.
Crimele pasionale, oribile, genocidele de orice natura ar fi isi gasesc scuze in ideologii, in neinmpliniri, in alcool, in droguri, in ... boli psihice nedescoperite pana atunci.
Anul asta s-au descoperit cateva femei ce au fost captive in beciuri si buncare, traind in incest cu tatal lor vreme de 20-30 de ani, rezultand copiii dezechilibrati emotional si fizic ... o lume intreaga a fost ingrozita de povestile lor ... insa imediat a aparut schizofrenia, neimplinirea nu stiu de care si alte asemenea idei. Nu am auzit de pacat, nu am vazut pareri de rau ... am auzit numai: "am iubit-o, am vrut sa o protejez de ce e rau".
Ma vad prinsa in aceasta mreaja a scuzelor. Imediat gandesc la familia celui acuzat, imediat gandesc la anturaj, la filosofia adoptata, la dezechilibre emotionale, psihice, chimice... sau vina mea proprie unde cu atata dibacie ii gasesc scuze de ar trece si de detectorul de minciuni.
Doamne, ma intorc la Tine recunoscandu-te ca si Creator, recunoscandu-ma ca si creatie, recunoscand ca depind de Tine, recunoscand ca neascultarea nea in orice forma ar fi e PACAT si pentru el ar trebui in secunda doi sa mor, recunosc ca uneori intind la nesimtire coarda bunului simt scuzandu-mi vorbele, actiunile, comportamentul nevrand sa recunosc ca am pacatuit, recunosc ca ma prinde filosofia unitatii, egalitatii, fraternitatii si uneori chiar nu vreau sa stiu de dramele din spatele ideologiei.
Oricat de multe scuze as gasi nu pot sa-mi omor constiinta, oricat de mult as citi ca sa imi gasesc scuze pentru actiuni, vorbe ... constiinta pusa de Tine in mine cand m-ai creat dupa chipul Tau nu ma lasa ...
Sunt creatura, nu imi sunt propiul Dumnezeu si recunosc ca nu pot trai fara Tine, recunosc ca nu-mi place notiunea de pacat, suna ciudata, demodata, dar nu vreau sa mai fug de Tine ascunzandu-ma dupa propria umbra.
Am pacatuit. Fara scuze, fara motivatii, fara boli, fara ideologii, nu am ascultat de Tine si asta inseamna pacat. Scurt si fara comentarii oricui, oriunde si pentru orice.

refuz

Sarbatoresc, sunt zile de sarbatoare, cadouri, zambete, Mos Craciun in tot felul de costumatii, Craciunite care mai de care mai dezbracate si mai voluptoase, muzica despre domni ce pleaca la vanatoare, despre colindatori, despre o colinda ce e dusa din casa in casa ... despre o iesle, un staul, un copil ... caruia i se spune Printul Pacii ..
Printul cui? A pacii? Dar, ce e pacea? Dex-ul spune: armonie, fara razboi, intelegere si mai spune ca (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
Nu mai  inteleg nimic, ce fel de Print al pacii esti Tu daca eu am liniste dupa moarte? Adica mai e o viata dincolo de moarte in care pot avea pace? Si, de ce as avea nevoie de liniste daca ni se spune ca nu mai e nimic dupa moarte? Ideea asta combate ce zici Tu, ca ai venit pe pamant si ca cine crede in Tine va avea viata vesnica. Tu spui despre o alta viata, o viata ce nu se termina? Tu ai venit sa aduci pacea? Ce fel de pace? Cum o pot avea? Crezand in Tine? Dar ... vezi Tu Doamne, conceptiile Tale par demodate, stii ... Tu nu prea esti prietenul placerilor, a ideilor noastre despre viata, apoi ... daca Tu ai creat lucrurile in ordine, de ce e atata dezordine? De ce nu vii cu tunete si fulgere sa asezi lucrurile la loc, de ce ceea ce numim noi bun Tu vezi rau, de ce ne-ai lasat sa alegem sa Te iubim si nu ne-ai creat setati sa facem asta? Apoi, mai e si repulsia asta a mea fata de notiunea pacat, eu i-as gasi inlocuitori sau l-as scoate din vocabular.
Profetiile spun ca Tu te vei intoarce sa iei acasa (adica o alta decat cea de aici) pe cei ce cred in Tine, intr-o lume unde copiii se vor juca cu leii, unde nu va exista razboi, unde totul va fi in armonie, unde va exista apa in desert, animalele ce acum imi provoaca fiori vor paste iarba si nu-mi vor face rau. Pare o lume de SF si se spune ca va fi pace.
Intr-un fel sunt pe marginea a doua prapastii si .... stii ce ma incurca tare Doamne, ... una din prapastii, si anume asta reala de aici e plina de lumina. Stirile de la ora 5 vezi si Tu cum sunt: crima, violuri infioratoare, stiri de-ti sta mintea in loc si toate astea pentru ca cica cautau pacea cei ce le comit. De partea cealalta e mai mult o perdea, aud soapte, aud vesti de acolo, ca niste flash-uri ce tin o secunda sau doua si ma fac curioasa ... Nu poti da perdeaua la o parte ca sa imi fie mai usor?
Si stii Doamne, tot ceea ce Tu numesti pacat e asa de frumos ambalat, e atata de colorat, de ispitiror, ma provoaca sa muncesc mai mult si mai mult pentru a-mi satisface nu stiu ce moft si chiar de devin nervoasa de la asta ... daca nu merg in rand cu ceilalti ma simt retardata, ciudata, .....
Nu puteai si Tu sa ne programezi sa ascultam, sa facem cum si ce zici Tu? Uite stii, oamenii de stiinta au inventat computerele, au inventat robotii si ... stiu ca stii ca robotii astia sunt inteligenti si fac multe chestiii ... dar e ciudat ca nu se pot inventa sentimentele, ei raman in stand-by cand si-au terminat sarcinile de efectuat, nu pot sa planga alaturi de mine cand eu sufar, pot chiar compune muzica insa mi se pare comic ce fac ei insa nu imi inalta sufletul ca o pieasa scrisa de Enescu al nostru sau ca un concert dirijat de Sergiu Celibidachi ...
Mi-am dorit sa fiu un robotel ... ce tare ar fi fost, nu? Am vazut filme SF, filme unde extraterestii inarmati pana in dinti, cu armuri sofisticate si tot felul de butoane ce trebuie manevrate, zboara din galaxie in galaxie si ... sunt uimiti de planeta asta mica numita Pamant, si-l viziteaza ... insa sunt dezamagita de extraterestii astia din filme ... le place de oameni, ajung sa vrea sa devina oameni, pentru ca oamenii au sentimente, plang, rad, se indragostesc, din dragoste isi impart painea, haina, casa, masa, isi fac cadouri, iarta cand nu are nici o logica iertarea ...
Ai creat omul dupa Chipul si asemanarea Ta, ai pus sentimente in el, dorinte, l-ai facut uman, i-ai dat inteligenta, i-ai dat putere de discernere ... atunci de ce ne tinem neparat sa ne justificam comportamentul crezandu-ne maimute evoluate sau moluste explodate?
Citesc despre Eden, despre Adam si Eva ... despre cum traiau ei acolo si cam bate SF-urile pe care le citesc sau vad si ... nu pot sa nu ma gandesc la cat de departe si cat de contrastanta e lumea in care traiesc, am rasturnat valorile si ideile Tale ... traind dupa alea noastre ....
Am ajuns sa platesc succesul unora indiferent de metodele prin care au ajuns sus, imi pierd ore si zile in sir uitandu-ne la vietile unor oameni ce nu au nici o valoare insa arata "bine" si au bani si visez sa fiu ca ei. "Carpe diem" (traieste clipa) imi urla in gura mare sa traiesc acum, aici, senzatii tari, placeri fara margini, pot avea orice indiferent de metode - doar se aplica legea junglei, nu? Adica supravietuieste cel mai puternic. Nu conteaza ca cel ce moare mi-i prieten, ruda, vecin, de ce sa nu am eu ce are el?
Sunt incurajata sa imi exprim sentimentele, oricare ar fi ele si in stare cat mai bruta, cat mai naturala - nu conteaza cat si pe cine ranesc, e corect si normal sa iti descarci energiile pozitive si negative ... trebuie sa iti pastrezi echilibrul.
Si, trebuie sa muncesc, sa muncesc ca sa am, sa am, sa am, sa am. O casa mai mare, mai multe case, o masina cu multi cai putere, doua, trei, mai multe, aur, pietre cat mai pretioase ... Casele de moda cele mai scumpe ce ma arata cat mai scump dezbracata ... trebuie sa am ....
Apoi ... e normal ca si statul sau altii sa aibe grija de mine, sa imi dea ... la nesfarsit, tot ce vreau eu, daca s-ar putea sa ma pensionez imediat ce stiu sa completez un CEC in alb ar fi perfect ... sunt atatea plaje ce ma asteapta, sunt atatea statiuni unde sa ma odihnesc, unde sa lenevesc ....numind asta relaxare si distactie ...
Mancarurile sofisticate sa nu aibe nici un secret pentru mine, indiferent de pret, de tara in care le degust chiar daca imi distrug organele interne ... se merita ... doar odata traiesc, nu?
Si apoi Doamne, placerea ... stii tu care, de ce o numesti necuratie? Uita-te si Tu ca MTV, sau pe internet ... e o intreaga industrie, se fac bani cat nu s-a facut nici din petrol sau aur ... ei, nu stiu eu tot ce e dedesubt insa tinand cont ca am instincte animalice, ele trebuie rezolvate, nu esti de acord?
Ambalat frumos, in surle si trambite pacatul e atata de frumos mascat, coafat, machiat ca ... uneori prea tarziu realizez ca nu ma duce pe calea pacii, nu ma duce spre sanatate ...Gandesc despre cei ce au vazut si vad in toate tentatiile ce ma inconjoara ca-s invechiti, retarzi, au ochelari de cal sau ... cine stie ce-mi mai trece prin cap ...
Ma vad prinsa ca-ntr-un vartej: a avea, a deveni, a gusta, a poseda, a ma relaxa ... ma prind mrejele, ma leaga ... si de cealalta parte a prapastiei Tu spui ca ma eliberezi, insa ... nu aud decat soapte de dincolo din cealalta lume, nu e nimic clar, concret ..
Apoi, daca vreau sa am pacea de care zici Tu trebuie sa cred in Tine, sa ascult de ce zici Tu, sa astept cand Tu imi spui sa astept si mie mi se pare o eternitate sau ca ai uitat de mine si ceilalti rad de mine ... blandetea, bunatatea, dragostea fata de semeni par idei ciudate , irealiste ...
Sunt zilele Craciunului si ... e sarbatoarea Ta de nastere, e petrecerea Ta dar ... Tu nu esti invitat, nu e loc de ideile Tale, de sfaturile Tale, ... ai cam strica cheful daca ai veni ...
Doamne, imi pare rau ca am preferat sa ma cred maimuta evoluata si sa nu ma mai consider om, creat dupa chipul Tau, am preferat sa vad raul bine chiar de-a fost amar, amar, amar si a adus suferinta in inima, suflet, trup si minte si mie si celor de langa mine, imi pare rau ca am dat o petrecere de ziua Ta insa Te-am trimis la plimbare cu "retardatii", invechitii, cei labili emotional ce au nevoie de o carja ca sa poata si e trece prin societate.
Doamne, Tu nu ai venit sa aduci amanare, ai venit sa aduci vindecare in mine, in fiinta mea, in lume, ai venit sa aduci pacea in inima cand iadul sta in picioare urlandu-mi Carpe diem, urlandu-mi ca dorintele animalice sunt primordiale indiferent de costul pentru mine si ceilalti, strigandu-mi ca trebuie sa am confort si ca nu conteaza ceilalti, ai venit sa aduci pace cand moartea e aici langa mine cu cei dragi pe catafalc, sa aduci pace cand tot ce am strans e luat de foc, apa, dezastre sau altii, sa aduci pace cand furtuna a devenit tsunami asta facandu-ma ciudata celor de langa mine, ai venit sa aduci pacea ce nu o gasesc pe nici o plaja, in nici o statiune, in nici o casa, masina, avutie, placere sofisticata sau animalica. E o pace ce vine din alta lume ....
Refuz sa ma cred maimuta dezvoltata si evoluata, refuz sa traiesc Carpe diem, refuz placerile frumos ambalate, refuz sa ma cred animal, refuz sa fiu sofisticata ... pentru ca Te-am vazut, Te-am auzit, Te-am simtit in furtuni, in tsunami, in razboaie, in lupte, langa catafalc, in boala, durere ... am pacea Ta cand Iadul urla, cand totul se naruie ...
Oricare ar fi costul refuzului meu, vreau pacea ce o aduci Tu ... Print al Pacii.

post fortat, descoperiri in natura si ... colind

Timp de doua zile am avut post de internet - a fost post fortat si ... dimineata dupa ce am sunat din nou la deranjamente am fost intrebata daca vreau sa mi se dea legatura cu doamna nonsalanta care da raspunsuri evazive - i-am zis ca nu, nu vreau sa imi pierd cumpatul cu ea si asta inca dis de dimineata.

Insa ... in timpul asta de liniste ... am ascultat cum cade zapada de pe casa, cum canta hulubii, cum se ciorovaiesc vrabiile, pisicile au avut de lucru si au devenit mai rotofeie, am fost atenta la zapada dusa de viscol ... o facea fuior si ... apoi parca o cernea ...
... in livada, intr-unul din meri, doua mere mici si rosii s-au incapatant sa ramana pe crengi, s-au stafidit de la ger, zapada si vant insa cu incapatanare refuza sa devina pete rosii in zapada ... imi place ambitia lor ...
Am observat fumul ce in timp de ger se inalta spre cer insa ... nu se imprastie ca atunci cand e cald ... parca-i grabit sa plece spre alte zari ...
A fost post de internet, de o lume virtuala insa ... unul din scriitorii mei preferati descrie o iarna la el in statul Columbia (Philip Yancey), nu am ursi ca si el si tot felul de vietati ... insa are vecinul un caine mare si blanos caruia ii place sa sara si sa alerge pe langa tine si faca ture pe drum spre disperarea cainelui nostru. Are e expresie atata de sugestiva cand face asta - parca rade din toata inima - nu cred ca un caine poate rade, insa asta e asa fericit, nu il intereseaza ce tot zice cainele nostru, banuiesc ca il cearta si ii zice el multe dar parca vorbeste cu gardul ....
L-am regasit pe Dumnezeu in vietile de langa casa, in paiajenii ce apar de nu stiu unde, in pisica ce toarce imediat ce isi baga mustatile in casa, in cainele de isi ciuleste urechea imediat ce sesizeaza zgomotul de la motorul masinii si apoi bucuros maraie, apoi cand se apropie masina incepe sa latre, e un latrat bucuros ..., in vrabiutele ce isi iau micul dejun pe terasa, vesele de firimiturile ce au scapat de la cele trei pisici.
Ma distreaza pisicile astea pentru ca dimineata, foarte devreme cand eu cobor sa imi fac cafeau incep sa apara la usa, isi lipesc nasul de geam, dau din coada sa faca un pic de zgomot sa le vad, se mirolaie ... vin toate trei si ... fac cate o fata miloaga poate poate capata ceva ... inca nu li s-a dus soarecul dintre dinti ca ele vor scofeturi ....
E liniste, departe de zgomot, de claxoanele unor soferi mai nervosi, de turarea motoarelor celor ce abia au pus mana pe-o masina cu multi cai putere, departe de supermarket-uri, de Mall-uri ... se vad luminile orasului ca-ntr-o feerie ... insa imi place sa le vad oglindindu-se in zapada ...
Acusi incepe seara de ajun si ... voi pleca cu colinda. Unii asteapta colindatori, unii nu deschid usa, la unii vine un Mos Craciun bogat, la unii unul mai sarac, la unii unul crizat iar la unii ... nu vine deloc.
Mi-am amintit de o seara ca asta, acum doi ani era frig, era zapada si am decis sa mergem la azilul de batrani din Copou. Nu era inca zece insa nu ni se dadea voie sa intram, am spus ca vrem sa cantam jos in curte - nu intram, nu facem mizerie. Portarul ne vedea cam dublu insa nu din cauza frigului si ... o tinea una si buna ca nu avem voie. A iesit o doamne asistenta care a decis sa ne lase totusi sa intram in curtea azilului spre marea noastra bucurie. Pe la toate casele unde fusesem am fost serviti cu portocale, le-am strans pentru batranii de la azil .... asa ca iata-ne aici ...
Era noapte, ger, zapada si am inceput sa cantam ... dintr-o data s-a facut liniste in spital, pe strazi nu se mai auzeau petarde, treceau ceilalti colindatori pe langa spital in tacere ... batranii au inceput sa iasa rand pe rand. Am cantat doua colinde si la multi ani pentru ca atata ni se daduse voie, insa au iesit atat de multi batrani si au inceput sa ne roage sa mai cantam ...asa ca a venit "sefa" care ne-a dat voie sa mai cantam ceva ...
Parca se oprise timpul in loc, fetele batranilor se destindeau si apareau zambete, era frig afara, stele sclipeau - parca era concurs de miss stele... o atmosfera de vis ...
Am terminat de colindat, am dat portocalele si fructele si batranii au inceput sa intre inapoi in spital ... erau fericiti ... dintr-o data parca prinsesera aripi ...
Imi place Craciunul, imi place sa merg cu colindul, imi plac colindele ... fac din seara asta una de feerie, una magica ... si imi mai place ca toata natura parca imbracata in straie de sarbatoare isi da concursul, parca asteapta sa vina ingerii aducand vestea buna ca acum 2000 de ani pastorilor din Betleemul din Iudea.
Intr-un fel, in seara asta voi fi un inger din corul imens ce va colinda pe strazi, in case, azile, spitale, inchisori .... imi doresc sa vad inflorind zambete, sa se deschisa urechile pentru a auzi vestea buna a nasterii lui Isus ... si-mi mai doresc ca cei ce vor fi colindati sa cante ... sa uite ca n-au voci, urechi muzicale si ... sa-si lase inima sa cante ...